Mircea Eliade - Pe strada Mântuleasa

Cadrul acestei novele uluitoare este unul post-comunist, parțial fantastic. Pe de o parte este relatată povestea unui bătrân investigat foarte viguros de către Securitate.  Se crede că bătrânul deține cheia unui secret grozav ce ar putea afecta întreaga societate, până la cel mai înalt nivel. Ceea ce este foarte posibil dar nu neapărat adevărat. Limpede este faptul că bătrânului îi place să povestească. Fiecare din amintirile sale se leagă de alte serii de amintiri, și astfel în conversațiile purtate cu investigatorii săi se tot deapănă o poveste fără sfârșit. Pare să nu aibă sens, această poveste, și se pare că nici nu trebuie să aibă sens. Este până la urmă decât o colecție de relatări ce se aseamănă unor basme. Doar că, într-un fel sau altul, aceste relatări par a avea consecințe pentru cei ce le ascultă. Granița între fantazie și realitate devine din ce în ce mai vagă. Bătrânul își continuă relatarea iar ascultătorii săi o percep ca pe o uneltire politică de proporții. Această nuvelă nu are neapărat un scop final. Și totuși te acaparează, încet și sigur. Te poartă de la bătrânul narator la fiecare personaj, ce devine el însuși narator, din relatările bătrânului. Apare ca un 'zoom in', dar de fapt este un continuu 'zoom out' până la un moment dat când nu mai ești sigur unde a pornit totul. Acest proces de amplificare este de fapt principal, nu sfârșitul sau începutul. Într-adevăr, uluitor.

7 august 2008

Editura Meulenhoff, 1975
Prima ediție Pe strada Mântuleasa, 1968
Traducere din română de Liesbeth Ziedses de Plantes



Comments

Comment
Your name/nickname
Your website url
Email
content_comment_captcha
This is a required field
 

reading now


Categories